Programe operaţionale regionale

(4305 cuvinte în acest text)
(3642 afişări)  

Programul Operational Regional 2007-2013 este un program care implementeazã elemente importante  ale Strategiei Nationale de Dezvoltare  Regionalã a PND, contribuind,  alãturi de celelalte Programe Sectoriale, la  realizarea obiectivului general al Strategiei  National- Regionale, anume diminuarea disparitãtilor între Regiunile României.
 
Programul regional va fi finantat în perioada 2007- 2013 din Bugetul de Stat si cofinantat din  Fondul European de Dezvoltare Regionalã  - unul din Fondurile Structurale ale  Uniunii Europene.
 
Analiza comparativã a Regiunilor de Dezvoltare evidentiazã,  dupã 1990, un proces de crestere a disparitãtilor de dezvoltare economicã si socialã între regiuni. Diferentele de dezvoltare dintre cea mai dezvoltatã Regiune (Bucuresti - Ilfov) si cea mai putin dezvoltatã (Regiunea Nord-Est), în termeni de PIB/locuitor, au crescut de aproape  trei ori. În acelasi timp, se constatã o crestere a disparitãtilor între Regiunile situate în jumãtatea vesticã a  tãrii (Nord-Vest, Centru si Vest), cu evolutii economice pozitive si un nivel în crestere a numerosi indicatori  ai dezvoltãrii economice si sociale, si cele situate în jumãtatea esticã a tãrii  (Nord-Est. Sud-Est, Sud si Sud-Vest), mai putin dezvoltate.
 
Urmare a  aparitiei si dinamicii acestor procese, puse în evidentã de analizele economice si sociale, a fost stabilit ca obiectiv global al POR sprijinirea regiunilor rãmase în urmã din punct de vedere al dezvoltãrii, iar în cadrul regiunilor întrucâtva mai prospere, a zonelor mai slab dezvoltate, prin valorificarea resurselor lor specifice, insuficient exploatate  pânã în prezent, în vederea accelerãrii cresterii economice a acestor  areale.
 
Principala cale identificatã pentru atingerea  acestui obiectiv o constituie alocarea diferentiatã pe Regiuni a fondurilor, în functie de  gradul general de dezvoltare al Regiunilor si anume,  invers proportional cu mãrimea  PIB / locuitor, astfel încât Regiunile mai putin dezvoltate sã beneficieze, proportional, de o alocare financiarã mai mare. Aceste fonduri vor fi utilizate pentru finantarea unor proiecte cu  impact major asupra dezvoltãrii regionale si locale: reabilitarea si modernizarea infrastructurii de transport, educationale si de sãnãtate, îmbunãtãtirea mediului de afaceri prin dezvoltarea  structurilor de sprijinire a afacerilor  (parcuri industriale, tehnologice, logistice, de afaceri etc) si sprijinirea initiativelor întreprinzãtorilor particulari, valorificarea potentialului turistic si cultural prin sprijinirea dezvoltãrii infrastructurii turistice si a initiativelor antreprenoriale în acest domeniu, sprijinirea dezvoltãrii centrelor urbane cu potential  de crestere economicã, pentru a le crea conditii  sã  actioneze ca motoare ale dezvoltãrii regionale si locale.
Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 (POR) include toate cele 8 Regiuni de
Dezvoltare ale României, stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării regionale, modificată
prin Legea nr. 315/2004, cu respectarea Regulamentului CE Nr. 1059/2003, referitor la
stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităţilor teritoriale. Cele 8 Regiuni de Dezvoltare sunt:
• Regiunea 1: Nord-Est include 6 judeţe: Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava,
Vaslui
• Regiunea 2: Sud-Est include 6 judeţe: Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea,
Vrancea
• Regiunea 3: Sud include 7 judeţe: Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa,
Prahova, Teleorman
• Regiunea 4: Sud-Vest include 5 judeţe: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea
• Regiunea 5: Vest include 6 judeţe: Arad, Caraş Severin, Hunedoara, Timiş
• Regiunea 6: Nord-Vest include 6 judeţe; Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş,
Satu Mare, Sălaj
• Regiunea 7: Centru include 6 judeţe: Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu
• Regiunea 8: Bucureşti – Ilfov include capitala ţării Bucureşti şi Judeţul Ilfov

                                           AXE PRIORITARE

Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării se va realiza printr-o abordare integrată,
bazată pe o combinare a investiţiilor publice în infrastructura locală, politici active de
stimulare a activităţilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale, pe următoarele axe prioritare tematice:

• Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor –poli urbani de creştere
• Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale
• Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
• Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
• Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
• Asistenţă tehnică

Axa Prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de
creştere

Obiectiv

Această axă prioritară are ca scop creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum şi prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi a
antreprenoriatului.
Pentru a contribui la o dezvoltare teritorială echilibrată a ţării şi pentru a evita creşterea
disparităţilor interne, investiţiile vor fi concentrate în acele oraşe care acţionează ca poli
regionali şi/ sau locali de creştere şi iradiază dezvoltare în zonele adiacente, acordând
prioritate polilor de creştere localizaţi în regiunile şi judeţele cu un nivel de dezvoltare mai scăzut în termeni de PIB şi şomaj.

Fundamentare

Concentrarea populaţiei, a activităţilor economice şi culturale în oraşe şi rolul acestora ca
noduri de transport justifică concentrarea investiţiilor în regenerarea fizică, îmbunătăţirea
mediului antreprenorial, a calităţii mediului şi a serviciilor sociale în zonele urbane.
De aceea, este esenţială sprijinirea oraşelor – poli locali de creştere pentru ca acestea să-şi
îndeplinească funcţiile urbane, mai ales în cazul acelor oraşe polarizatoare, care au legături intense cu arealele înconjurătoare, a căror dezvoltare este dependentă de aceste oraşe. În acelaşi timp, nivelul de dezvoltare al unei regiuni este direct influenţat de nivelul de dezvoltare al oraşelor mari, prin multitudinea de funcţii de grad superior pe care acestea le îndeplinesc, acestea acţionând ca poli regionali de creştere urbană. Ca urmare, revitalizarea anumitor cartiere cu probleme ale centrelor urbane mari este necesară pentru a nu periclita sau altera funcţiile pe care acestea le au de îndeplinit.
Schimbările economice care au survenit în România după 1990 s-au reflectat, între altele,
într-un proces de restructurare a industriei ţării, care a avut ca efect reducerea activităţilor
economice din oraşele afectate şi, în consecinţă, la disponibilizarea unui număr important de salariaţi. Ca urmare, s-a înregistrat scăderea veniturilor populaţiei, reducerea investiţiilor publice în infrastructura de bază şi deteriorarea situaţiei sociale din centrele urbane. Toate acestea s-au reflectat în scăderea calităţii vieţii locuitorilor din mediul urban.
Cele mai afectate de acest fenomen sunt oraşele mici şi mijlocii, adesea monoindustriale, în care declinul întreprinderii principale a generat o diminuare a funcţiilor urbane şi chiar
tendinţe de ruralizare. În cazul oraşelor mari sau cu structură economică mai diversificată, închiderea unei întreprinderi a determinat creşterea disparităţilor (din punct de vedere socioeconomic) dintre arealul în care se localiza aceasta şi celelalte areale ale oraşului. Acest areal s-a adăugat astfel celorlalte areale ale oraşului, caracterizate de degradare fizică, economică şi socială, sporind disparităţile din interiorul oraşului respectiv şi având consecinţe negative asupra atractivităţii şi competitivităţii acestora.
Având în vedere situaţia actuală din oraşele României, este prevăzut ca fondurile alocate
dezvoltării urbane să fie cheltuite, după cum urmează: 60% pentru infrastructura publică
urbană, 25% pentru infrastructura socială şi 15% pentru mediul de afaceri.
În acest context, planurile integrate de dezvoltare şi regenerare urbană vor contribui la
atingerea obiectivului specific al POR, anume creşterea rolului economic şi social al oraşelor, prin aplicarea unei abordări policentrice pentru o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor, în concordanţă cu obiectivele Strategiei Naţională pentru Dezvoltare Regională şi Cadrului Naţional Strategic de Referinţă, precum şi cu Orientările Strategice Comunitare pentru actuala perioadă de programare 2007-2013.

Axa Prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale

Obiectiv

Această axă prioritară vizează creşterea gradului de accesibilitate a regiunilor, al mobilităţii populaţiei, bunurilor şi serviciilor în vederea stimulării dezvoltării economice durabile.

Fundamentare

Schimbarea survenită în structura economiei româneşti, procesul de integrare europeană a
acesteia şi implicit accesul la pieţele vest europene, au modificat radical direcţia fluxurilor de mărfuri şi de călători, determinând o creştere constantă a volumului acestora. În acelaşi timp, au crescut şi standardele europene privind calitatea reţelei de transport, în condiţiile introducerii unor reglementări mai stricte privind protecţia mediului.
Domeniile acoperite de această axă prioritară joacă un rol foarte important în economia
regiunilor, întrucât acestea constituie condiţiile de bază pentru dezvoltarea judeţelor şi a
regiunilor. Existenţa infrastructurii de transport constituie o precondiţie esenţială pentru
realizarea obiectivului Strategiei Lisabona privind creşterea economică şi a gradului de
ocupare a populaţiei. Reţeaua de transport reprezintă un factor vital în localizarea
companiilor, dezvoltarea mediului de afaceri şi turismului, fiind determinantă pentru
realizarea coeziunii teritoriale în Europa.
Investiţiile în infrastructura de transport vor facilita mobilitatea populaţiei şi a bunurilor,
reducerea costurilor de transport de mărfuri şi călători, îmbunătăţirea accesului pe pieţele
regionale, creşterea eficienţei activităţilor economice, economisirea de energie şi timp, creând condiţii pentru extinderea schimburilor comerciale şi implicit a investiţiilor productive.
Având în vedere nevoile specifice şi nivelul de dezvoltare al Regiunilor, cu o infrastructură de transport insuficient şi slab competitivă, necorespunzătoare cerinţelor pieţei Uniunii Europene, dar şi a stadiului actual al globalizării, este de aşteptat ca rentabilitatea şi valoarea adăugată a investiţiilor în infrastructură să fie ridicată.
Acest domeniu de intervenţie contribuie, astfel, la realizarea obiectivelor identificate în
Strategia Naţională de Dezvoltare Regională din Cadrul Naţional Strategic de Referinţă şi
este în concordanţă cu Orientările Strategice Comunitare ale Politicii de Coeziune care
prevăd necesitatea îmbunătăţirii accesibilităţii şi atractivităţii regiunilor.

Axa Prioritară 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

Obiectiv

Această axă prioritară vizează crearea premiselor necesare pentru asigurarea populaţiei cu
servicii esenţiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului european al coeziunii economice şi sociale, prin îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate, educaţie, sociale, şi pentru siguranţă publică în situaţii de urgenţă.

Fundamentare

Dezvoltarea economică a Regiunilor este influenţată şi depinde de calitatea serviciilor de
sănătate, educaţie, sociale, a serviciilor de siguranţă publică şi asistenţă pentru situaţii de
urgenţă acordate populaţiei. De aceea, investiţiile realizate prin Programul Operaţional
Regional au ca scop îmbunătăţirea calităţii şi ridicarea acestor servicii la standarde europene, cu implicaţii pozitive asupra gradului de sănătate şi al participării populaţiei la piaţa muncii, precum şi în ceea ce priveşte gradul general de atractivitate a regiunilor.
Strategiile naţionale ale României, în domeniile sănătăţii, serviciilor sociale, intervenţiilor în situaţii de urgenţă, educaţiei, sunt în concordanţă cu “Orientările Strategice Comunitare pentru perioada 2007-2013”, care prevăd necesitatea reducerii disparităţilor în ceea ce priveşte calitatea şi gradul de acces al populaţiei la servicii de sănătate şi servicii sociale la nivel regional, precum şi necesitatea unor activităţi concrete pentru creşterea calităţii şi eficacităţii sistemului educaţional şi de training.
În acelaşi timp, existenţa acestor tipuri de infrastructuri, care să funcţioneze conform
standardelor de calitate minimale în domeniu, constituie o precondiţie pentru realizarea
obiectivului Strategiei Lisabona privind creşterea economică şi gradul de ocupare a
populaţiei.
Starea de sănătate a populaţiei este determinată de factori genetici, economici, sociali,
culturali şi de mediu care influenţează contextul economic în care o ţară evoluează. În
România, ratele ridicate de sărăcie şi subocupare, precum şi fenomenul de excluziune socială, au condus la o medie a speranţei de viaţă cu şase ani sub media europeană.
Accesul la serviciile de sănătate şi sociale a fost şi continuă să fie dificil, calitatea acestora situându-se în multe cazuri sub standardele în domeniu. Infrastructura spitalicească precară şi o repartizare neechilibrată a echipamentelor la nivel teritorial obligă populaţia să parcurgă distanţe mari pentru consultaţii /asistenţă între localităţi. Serviciile de sănătate plătite în afara sistemului de asigurări sociale au cunoscut o creştere continuă în timp ce calitatea serviciilor medicale plătite prin sistemul de asigurări sociale a scăzut. Toate acestea împiedică accesul la servicii de sănătate publică de calitate. În acest context, Legea pentru reformă în domeniul sănătăţii îşi propune eficientizarea sistemului de acordare a asistenţei medicale de sănătate în vederea asigurării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor, pentru a îmbunătăţi participarea pe piaţa muncii. De aceea, este necesară îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurale ale clădirilor în care se acordă servicii de sănătate, precum şi înlocuirea echipamentelor medicale uzate cu unele care să se alinieze standardelor în domeniu. De asemenea, serviciile sociale sunt furnizate şi de către organizaţii ale economiei sociale.
Sistemul de servicii sociale insuficient dezvoltat în România şi dotările infrastructurale de
slabă calitate au condus la o degradare a nivelului de performanţă a asistenţei pentru servicii
sociale la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare. Serviciile sociale la nivel local trebuie să
răspundă nevoilor tuturor grupurilor dezavantajate, nivelul local fiind actorul principal în
rezolvarea problemelor grupurilor sociale vulnerabile de o manieră integrată la nivel
comunitar. Strategia naţională pentru servicii sociale (elaborată în 2004) propune
reorganizarea sistemului de la acordarea asistenţei în urma producerii efectelor de excludere socială la intervenţii pro-active, de conştientizare şi de prevenire la nivelul populaţiei şi al potenţialelor grupuri dezavantajate. Pentru a atinge acest obiectiv, organisme ale economiei sociale, inclusiv furnizorii de servicii sociale, necesită investiţii în infrastructură şi echipamente, pentru ca acestea să fie în conformitate cu standardele în domeniu. Trebuie menţionat şi faptul că această arie de intervenţie va lua în considerare principiul deinstituţionalizării promovat de politicile europene şi naţionale în domeniul social.

Axa Prioritară 4: Consolidarea mediului de afaceri regional şi local

Obiective

Această axă prioritară are ca scop înfiinţarea şi dezvoltarea structurilor de afaceri de
importanţă regională şi locală, reabilitarea siturilor industriale şi sprijinirea iniţiativelor
antreprenoriale regionale şi locale, pentru a facilita crearea de noi locuri de muncă şi
creşterea economică durabilă.

Fundamentare

Decalajele în dezvoltarea antreprenorială/ industrială a diferitelor Regiuni ale ţării, măsurate prin numărul întreprinderilor la 1000 locuitori, s-au adâncit în ultimii ani. Regiunea Bucureşti-Ilfov are de 3 ori mai multe întreprinderi comparativ cu Regiunea Nord-Est, aceasta din urmă având cea mai slabă dezvoltare. Mai mult, în România există de 2,5 mai puţine întreprinderi la 1000 locuitori, comparativ cu ţările UE-15, având o distribuţie inegală în cele opt Regiuni de Dezvoltare.
Motivul constă în faptul că premisele pentru afaceri sunt insuficient dezvoltate în majoritatea regiunilor, în timp ce IMM-urile, în special microîntreprinderile au dificultăţi în accesarea fondurilor, în special în regiunile slab dezvoltate şi în localităţile monoindustriale aflate în declin sever după 1990, când ţara a intrat într-un proces complex de restructurare. Această situaţie necesită o abordare specifică la nivel local şi regional prin intermediul POR, în special, datorită soluţiilor specifice şi promovării proiectelor adecvate ce pot fi identificate la nivel local şi deoarece acesta reprezintă cel mai adecvat nivel de guvernare în conformitate cu principiul subsidiarităţii, contribuind în acest fel la consolidarea mediului de afaceri local. În acest sens, există două argumente şi anume experienţa acumulată de către ADR-uri, ca organisme de implementare a proiectelor privind IMM-urile finanţate din Phare-CES şi localizarea acestora lângă beneficiari, ceea ce poate asigura o implementare de succes a proiectelor de afaceri. POR se va concentra pe dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor specifice fiecărei regiuni, în special în zonele mai puţin dezvoltate şi aflate în declin economic (ex. parcuri industriale, parcuri de afaceri şi parcuri logistice, etc) cu scopul de a atrage investitori care îşi vor localiza afacerile în aceste zone şi de a crea noi locuri de muncă.
POR va sprijini, de asemenea, reabilitarea siturilor, deoarece suprafeţele de teren reabilitate vor constitui un factor economic important pentru dezvoltarea locală/regională.
De asemenea, este necesar, ca în contextul Strategiei revizuite de la Lisabona, să se
investească în modernizarea sectoarelor productive locale şi regionale, prin sprijinirea
antreprenoriatului şi prin facilitarea dezvoltării microîntreprinderilor.
Microîntreprinderile vor juca un rol important în dezvoltarea economică locală şi regională şi în crearea de noi locuri de muncă. Din această cauză, este extrem de important ca POR să sprijine un climat antreprenorial în cadrul comunităţilor locale prin facilitarea creării de noi afaceri şi dezvoltarea celor existente.
Mai mult, activităţile cheie pentru asigurarea prosperităţii locale şi regionale constau în
sprijinirea transferurilor tehnologice pentru microîntreprinderi, conform Strategiilor de Inovare Regională (SIR). Fiecare regiune de dezvoltare elaborează SIR, cu sprijinul Uniunii Europene.
POR va sprijini autorităţile locale şi întreprinderile private, pentru a crea şi/sau dezvolta
structuri de afaceri operaţionale locale şi regionale, având ca scop atragerea întreprinderilor, în special IMM, care vor contribui la crearea de noi locuri de muncă şi utilizarea forţei de muncă disponibilă în zonă.
POR se concentrează pe zonele afectate de restructurarea industrială, cu potenţial de
dezvoltare. Planurile de Dezvoltare Regională, elaborate în largi parteneriate la nivel
regional, vor juca un rol important în identificarea zonelor care vor putea beneficia de
sprijinul acordat prin POR.

Axa Prioritară 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

Obiective

Această axă prioritară vizează în principal valorificarea şi promovarea durabilă a
patrimoniului cultural şi a resurselor naturale cu potenţial turistic, precum şi îmbunătăţirea calităţii infrastructurii turistice de cazare şi agrement, în vederea creşterii atractivităţii regiunilor, dezvoltării economiilor locale şi creării de noi locuri de muncă.

Fundamentare

Strategia Naţională de Dezvoltare Regională, elaborată pe baza Planurilor de Dezvoltare
Regională şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 au identificat dezvoltarea
turismului ca o prioritate de dezvoltare, dat fiind potenţialul turistic existent în toate regiunile.
Acest potenţial justifică sprijinul financiar acordat reabilitării infrastructurii zonelor turistice şi valorificării patrimoniului natural, istoric şi cultural, pentru includerea acestora în circuitul turistic şi promovarea lor în scopul atragerii turiştilor.
Dezvoltarea turismului este în deplină concordanţă cu Orientările Strategice Comunitare
2007-2013, întrucât implementarea acestei axe prioritare contribuie la îmbunătăţirea gradului de atractivitate a regiunilor şi la crearea de noi locuri de muncă.
Investiţiile în turism şi cultură vor permite Regiunilor de dezvoltare să folosească avantajele oferite de potenţialul lor turistic şi patrimoniul cultural în identificarea şi consolidarea identităţii proprii, pentru a-şi îmbunătăţi avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare şi conţinut calitativ şi cognitiv ridicat, atât pe pieţe tradiţionale cât şi pe pieţe noi, în formare.
Turismul creează oportunităţi de creştere economică regională şi locală şi contribuie la
crearea de noi locuri de muncă prin valorificarea patrimoniului cultural şi natural, specific fiecăreia din cele opt regiuni de dezvoltare, inclusiv din zonele marginale, dezavantajate din punct de vedere economic şi social. De asemenea, o parte importantă din noile locuri de muncă create constituie o oportunitate regională pentru ocuparea forţei de muncă feminine.
Valorificarea atracţiilor turistice din diferitele zone ale ţării poate contribui la creşterea
economică a unor centre urbane în declin sau zone rurale periferice, prin favorizarea apariţiei şi dezvoltării firmelor locale, transformând areale cu competitivitate economică scăzută în zone atractive pentru investitori.
Activitatea turistică creează cerere pentru o gamă largă de bunuri şi servicii, achiziţionate
ulterior de turişti şi companii de turism, inclusiv bunuri şi servicii produse de alte sectoare economice (comerţ, construcţii, transporturi, industria alimentară, confecţii şi încălţăminte, industria mică şi de artizanat).
Dezvoltarea turismului va ţine cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul conservării şi protejării patrimoniului natural şi cultural, dar şi al reducerii presiunii antropice asupra mediului, inerentă în condiţiile practicării turismului pe scară largă.
Creşterea numărului de turişti va suprasolicita mediul înconjurător, afectând echilibrul
ecosistemului. Presiunea asupra mediului va fi ţinută sub control în regiunile cu un
patrimoniu natural deosebit, pentru a permite valorificarea acestuia într-o manieră durabilă şi printr-o repartizare spaţială uniformă a activităţilor turistice.
În toate regiunile de dezvoltare, valorificarea atracţiilor turistice este în mare parte limitată de calitatea infrastructurii de mediu, a serviciilor, în general, şi a serviciilor de cazare şi agrement, în special, toate acestea constituind obstacole în dezvoltarea turismului.
Este de aşteptat ca implementarea acestei axe prioritare a POR, prin îmbunătăţirea
infrastructurii zonelor turistice şi a serviciilor de cazare şi agrement, să determine creşterea calitativă, la standarde europene, a ansamblului condiţiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra creşterii cererii de turism pentru România, ca destinaţie turistică europeană.
România are de promovat un potenţial turistic de o mare diversitate, care oferă posibilitatea practicării întregii game de forme de turism şi pe toată durata anului. Privatizarea sectorului turistic a contribuit la realizarea de investiţii pentru modernizarea infrastructurii turistice şi în consecinţă a calităţii şi diversităţii serviciilor turistice oferite. Apar şi se dezvoltă noi produse turistice şi noi forme de turism de nişă, cum este turismul rural/agro şi turismul de aventură.
Se dezvoltă turismul de afaceri generat de congrese, simpozioane şi expoziţii, acţiuni cu
caracter diplomatic, evenimente cultural ştiinţifice, extinderea afacerilor unor companii
multinaţionale în România (produse turistice de tip MICE).
Pe de altă parte cunoaşterea produselor româneşti prin turism reprezintă un factor principal de promovare internaţională a economiei României şi de dezvoltare a pieţei naţionale. În acest context dezvoltarea brandului turistic naţional reprezintă o prioritate, luând în considerare atât efectul sau asupra atragerii de investiţii străine cât şi asupra dezvoltării turismului intern cu rezultate benefice asupra economiei.
România nu are o imagine bine conturată ca destinaţie turistică, iar promovarea internă este insuficientă şi subdimensionată faţă de cerere.
În prezent, nici turiştii străini, nici cei români, nu au la dispoziţie centre specializate de
promovare şi de informare, pentru obţinerea de informaţii privind atracţiile turistice,
evenimente culturale sau de afaceri, speciale, situri arheologice, informaţii privind locurile de cazare, unde pot să ia masa, ce posibilităţi de agrement au, etc. În acelaşi context, operatorii de turism străini au nevoie de aceste informaţii pe care să le acceseze prin Internet şi web, site-uri pentru realizarea programelor turistice in Romania.
Activităţile de promovare – cu scopul de a dezvolta turismul ca un sector economic
transversal – contribuie la obiectivul general al competitivităţii prin efectul spill-over al
activităţilor turistice recunoscut, privind sectoarele de servicii şi producţie.

Axa Prioritară 6: Asistenţă tehnică

Obiectiv

Obiectivul acestei axe prioritare îl constituie sprijinirea implementării transparente şi
eficiente a Programului Operaţional Regional.

Fundamentare

Pentru ca Programul Operaţional Regional să fie implementat în cele mai bune condiţii şi să se asigure calitatea şi gradul de coerenţă al acţiunilor, precum şi utilizarea eficientă a
fondurilor alocate acestui program, este necesar ca Autoritatea de Management şi
Organismele Intermediare să fie sprijinite prin intermediul asistenţei tehnice.
Asistenţa tehnică se acordă conform prevederilor art. 46 al Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 privind dispoziţiile generale pentru Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, referitor la asistenţa tehnică acordată Statelor Membre: “pentru fiecare program operaţional, fondurile pot finanţa activităţi de pregătire, management, monitorizare, evaluare, informare şi control, precum şi activităţile pentru întărirea capacităţii administrative privind implementarea Fondurilor Structurale”
Conform Hotărârii Guvernului Nr 497/2004, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a fost desemnat Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, prin intermediul Direcţiei Generale pentru Dezvoltare Regională, iar conform Hotărârii Guvernului Nr. 361/2007 s-a constituit Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional.
Organismele intermediare pentru implementarea domeniilor de intervenţie ale Programului Operaţional Regional sunt cele opt Agenţii pentru Dezvoltare Regională; exceptând domeniul de intervenţie „Promovarea potenţialului turistic şi stabilirea infrastructurii necesare pentru a creşte atractivitatea României ca destinaţie turistică”, pentru care organismul intermediar va fi Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Contractele de servicii privind delegarea de atribuţii vor fi încheiate pe toată durata
programului de către Autoritatea de Management a POR cu fiecare Agenţie de Dezvoltare Regională. Contractele vor include condiţii referitoare la:
• Structura organizaţională a organismelor intermediare şi separarea funcţiilor;
• Păstrarea unui nivel corespunzător al personalului calificat şi monitorizarea
programelor de instruire
• Mentenanţa reţelelor informatice
• Atingerea unui standard recunoscut de management