Istoricul, localitatii Resita este atestata inca in secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha. Cercetarile arheologice au descoperit in acest spatiu urme de locuire din perioada neolitica, dacica si romana. Este mentionata in 1673 cu numele Reszinitza, ai carei locuitori plateau impozite catre pasalacul Timisoarei, iar in anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzand de Districtul Bocsei impreuna cu alte localitati din Valea Barzavei. Conscriptia din 1717 o mentioneaza cu numele Retziza, avand 62 gospodarii impuse de catre stapanirea austriaca nou instaurata aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de intemeiere a celui mai vechi si important centru metalurgic de pe continentul european. Odata cu nasterea uzinelor, se pun bazele Resitei industriale. Initial au exista doua sate apropiate - Resita Romana (Reschiza Kamerala sau Olah Resitza) si Resita Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya).

Uzinele au fost amplasate in Resita Montana , locuita la inceput de carbunari romani. Mai tarziu, in 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia si Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Intre anii 1910 – 1925 , Resita a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarata oras, consecinta a recunoasterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice si constructoare de masini din Romania moderna. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu Resita, resedinta a judetului Caras-Severin. Orasul este considerat de locuitori ca fiind impartit in doua mari parti, Resita de sus sau orasul vechi, respectiv Govandari zona construita dupa 1965. Orasul vechi este format din mai multe cartiere: Muncitoresc, Valea Domanului, Lunca Pomostului, Moroasa I si II, Driglovatul Nou si Driglovatul Vechi, Stavila, Minda, Basovat si Lend; in timp ce in partea noua a orasului, Govandari (denumirea oficiala este Lunca Barzavei) exista patru Microraioane. La acestea se mai adauga localitatile componente, considerate si ele cartiere: Calnic, Terova, Secu si Cuptoare, iar Moniom este sat apartinator Municipiului Resita.

Localitatile care apartin municipiului Resita sunt mentionate in izvoare dupa cum urmeaza :

  • Terova - 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova);
  • Doman - 1370 ;
  • Cirnic - 1597 (Kalnic);
  • Moniom - 1587 (Manihom);
  • Secu - Cuptoare - 1673, 1690 - 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).

Sub aspect urbanistic Resita a cunoscut de asemenea, importante realizari: cartiere intregi de locuinte in lunca Pomostului, pe Moroasa si lunca Barzavei. La Resita functioneaza un teatru, numit George Augustin Petculescu in Casa de Cultura a Sindicatelor (in cladirea acesteia se afla trei cluburi-discoteci: Groapa, Schela si Hot); un cinematograf Dacia, situat in orasul nou, cinematograful Cultural fiind desfiintat , cladirea a fost trecuta din patrimoniul Consiliului Local in patrimoiniu privat, ea fiind retrocedata proprietarilor. În trecut a existat si un al treilea cinematograf Casa Muncitoreasca, cladire in care a functionat clubul muncitoresc inainte de perioada comunista, dar dupa 1989 autoritatile au inchiriat o parte a cladiri (holul de acces) unei societati comerciale care a organizat discoteca, din cauze necunoscute in anul 2003 cladirea a ars, in prezent ea fiind in curs de demolare.

Industrie

În anul 1872 uzinele "St. E. G." de la Reşiţa produc pentru caile ferate europene: 16 macarale, 18 rezervoare pentru castelele de apa, 110 placi pentru întoarcerea locomotivelor, 514 inimi de încrucioare pentru macaze, 793 de tampoane. In 1872 uzina produce prima locomotiva, denumita Reşiţa 2 cu ecartament de 948 mm, proiectata de John Haswell - directorul fabricii de locomotive "St. E. G." din Viena, locomotiva destina ta transporturilor interne uzinale. Începând cu anul 1920 la "Uzinele Domeniilor" din Reşiţa si la "Uzi nele Nicolae Malaxa" din Bucureoti începe proiectarea si construcţia urmatoarelor tipuri de locomotive:

  • seria 230 pentru trenuri de calatori (1932-1936)
  • seria 142 pentru trenuri grele de calatori (1937-1940)
  • seria 50 pentru trenuri de marfa (1926-1936)
  • seria 150 pentru trenuri grele de marfa (1947-1960)
  • seria 131 pentru trenuri de calatori pe linii secundare (1939-1942)
  • seria 151 prototipuri pentru trenuri grele (1938-1939).

In anul 1926 se produce la Reşiţa locomotiva cu abur 50.243 "Regele Ferdinand", prima locomotiva construita in România in perioada interbelica. Datorita succesului in construcţia de locomotive la Reşiţa si Malaxa, începând cu anul 1930, in România nu s-a mai importat nici o locomotiva. Intre anii 1926-1960 in România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri pentru cale normala si trei tipuri pentru cale îngusta. Din acestea s-au fabricat 797 la "Uzinele Reşiţa" si 410 la "Uzinele Malaxa" din Bucureoti. In anul 1960 producţia de locomotive cu abur s-a sistat, industria româneasca profilându-se pe producţia de locomotive diesel si electrice. Locomotivele cu abur au funcţionat in exploatarea C.F.R. pana in anul 1980. in perioada 1980-1998 locomotivele cu abur au fost casate in proporţie de 98%

Actualizat in - 03/13/2012, la ora 01:52

Camere Live

Centrul Civic

Zone pentru investitii

Proiecte cu finantare europeana